1812, 23 iulie. Desemnarea, prin decret imperial, a lui Scarlat Sturdza în funcţia de guvernator al Basarabiei.
1812, 2 august. Emiterea Regulamentului administrării provizorii a Basarabiei, prin care regiunii i se acordaseră „o cîrmuire specială” şi se prevedea utilizarea limbii moldoveneşti (române) în administraţie, respectarea vechilor legi şi obicieiuri ale Moldovei.
1813, 31 ianuarie. Înfiinţarea Seminarului teologic din Chişinău. Pe parcursul a 100 de ani aici şi-au făcut studiile.... de seminarişti, dintre care .... şi-au continuat studiile în instituţiile de învăţămînt superior.
1813, 1 februarie. Formarea guvernul provizoriu al Basarabiei, care includea instituţional Adunarea generală şi două departamente.
1813, 21 august. Înfiinţarea Arhiepiscopiei Chişinăului şi Hotinului, care cuprindea Basarabia şi regiunea Oceacov. Arhiepiscop este recunoscut Gavriil Bănulescu- Bodoni, care primea titlul de mitropolit.
1814. 31 mai. Instituirea Tipografiei eparhiale din Chişinău, în care se edita preponderent lieratură religioasă şi didactică. La 14decembrie 1884 tipografia a fost închisă, ca mai apoi, la 20 octombrie 1906 să fie reînfiinţată.
1816, 21mai. Introducerea instituţiei de rezident plenipotenţiar al ţarului în Basarabia, prin care puterea s-a concentrat în mîinile reprezentantului autorităţii centrale imperiale şi s-a limitat autonomia regiunii. Rezidentul dispunea de o putere nelimitată şi era subordonat direct ţarului rus.
1818, 29 aprilie. Emiterea Aşezămîntului organizării oblastei Basarabiei, prin care s-a reglementat statutul juridic şi administrativ al Basarabiei în componenţa Imperiului Rus. Basarabiei i s-a recunoscut dreptul la o administrare autonomă. Instanţa administrativă şi judiciară supremă a regiunii era reprezentată de Consiliul Suprem (Înaltul Sfat) – organ colegial, condus de rezidentul plenipotenţiar, acest organ însă era lipsit de dreptul de iniţiativă legislativă. Hotărîrile Înaltului Sfat erau definitive, nefiind supuse apelului. Puterea executivă era exercitată de guvernul regional condus de guvernatorul civil, numit de curtea imperială şi subordonat rezidentului plenipotenţiar. Autonomia administrativ-teritorială a Basarabiei s-a manifestat sub aspect juridico-civil şi teritorial. Încurînd însă s-a început reducerea atribuţiilor Consiliului Suprem ca istanţă autonomă.
1820, octombrie. La reuniunea Filiki Eteria („Societatea prietenilor”) de la Ismail, s-a luat decizia iniţierii unei acţiuni militare în Pelopones în primăvara anului 1821.
1821, 22 februarie. Combatanţii mişcării de eliberare a grecilor (Eteria) conduşi de Alexandru Ipsilanti trec Prutul în Principatul Moldova, declarînd printr-o proclamaţie revolta împotriva Imperiului Otoman. Nefiind susţinuţi de Rusia ei sînt înfrînţi.
1826, 2 iulie. Aprobarea stemei regiunii Basarabiei.
1828, februarie 28. Emiterea Aşezămîntului pentru administrare Basarabiei prin care s-a introdus un nou sistem de administrare a regiunii. Au fost suprimate principiile administrării autonome a Basarabiei, principiile elective în ocuparea funcţiilor, reprezentativitatea nobilimii în organele de conducere şi instituţia de rezidentură. Puterea supremă din ţinuta fost concentrată în mîinile guvernatorului general al Novorosiei şi Basarabiei. Înaltul Sfat este substituit de Consiliul regional – organ consultativ pe lîngă guvernatorul general. Puterea executivă era reprezentată de cîrmuirea regională, subordonată Senatului şi Ministerului Afacerilor Externe al Rusiei imperiale. În acelaşi timp au rămas în vigoare legile şi obiceiurile locale în domeniul dreptului privat.
1832. 22 august. Deschiderea bibliotecii publice orăşeneşti din or.Chişinău.
1833. Deschiderea Gimnaziului regional din Chişinău.
1838, 30 aprilie. Emiterea Legii privind organizarea administrării bunurilor statului în gubernii, ale cărei prevederi referitoare la administrarea locală a ţăranilor de stat s-au aplicat în Basarabia şi judeţul Tiraspol.
1838. Fondarea Societăţii de navigaţie pe Nistru
1839, 28 decembrie. Emiterea Legii privind organizarea administrării bunurilor statului în guberniile de vest şi regiunea Belostok, a cărei acţiuni s-a răspîndit şi asupra zonei de nord a spaţiului din stînga Nistrului (actualmente raioanele Camenca şi Rîbniţa).
1841, 1 martie. Demersul Adunării nobilimii din Basarabia prin care se solicita desemnarea profesorilor de limba moldovenească în şcolile ţinutale şi procurarea literaturii didactice din Principatul Moldovei şi Muntenia.
1846. Introducerea Contractului normal prin care se reglementau relaţiile dintre ţăranii dependenţi (clăcaşi) şi proprietarii funciari.
1854,17 iulie. Apare primul număr al gazetei administraţiei regiunii Basarabia Бессарабские областные ведомости, din 1873 Бессарабские губернские ведомости.
1861, 19 februarie. Emiterea Regulamentului general cu privire la ţăranii emancipaţi din iobăgie. Se referea prioritar la foştii ţărani şerbi din stînga Nistrului, care erau împroprietăriţi contra răscumpărării pămîntului. Iobagii basarabeni, emancipaţi din şerbie conform Regulamentului cu privire la oamenii eliberaţi din iobăgie din Basarabia, care nu practicau agricultura, au fost eliberaţi fără pămînt, fiind transferaţi în categoria ţăranilor clăcaşi.
1864, 1 ianuarie. Decretarea Regulamentului privind instituţiile guberniale şi judeţene de zemstvă care prevedea instituirea organelor autoadministrării locale. Instituţia de zemstvă s-a introdus în judeţul Tiraspol în 1865, iar în Basarabia – în 1869.
1864, 14 august. Emiterea Legii agrare a României, în care era stipulate lichidarea boierescului, condiţiile de împroprietărire a ţăranilor-clăcaşi din sudul Basarabiei, precum şi cele de răscumpărare a pămîntului.
1867. Deshiderea căii ferate pe segmentul Cuciurgan-Tiraspol.
1867, 1 iulie. Apare primul număr al revistei Кишиневские епархиальные ведомости
1868, 14 iulie. Emiterea Regulamentului privind organizarea a ţăranilor-clăcaşi aşezaţi pe pămînturile proprietarilor particulari, mănăstireşti şi ale altor moşii bisericeşti, prin care erau prevăzute principiile şi căile de împroprietărire a ţăranilor dependenţi şi de răscumpărare a loturilor de pămînt.
1869. Reforma judiciară, prin care se aplica separarea puterilor de stat, tribunalele fiind separate de organele administrative; au fost introduse curtea de juraţi şi instituţia de avocatură. Reforma a exclus treptat din practica judiciară civilă şi privată legile locale.
1869, 23 decembrie. Aprobarea Regulamentului privind organizarea ţăranilor de pe domeniile statului din Basarabia prin care se reglementa modul de înzestrare a foştilor ţărani de stat cu pămînt. Organizarea funciară a ţăranilor de stat din judeţul Tiraspol s-a efectuat conform prevederilor unui Regulament similar din 24 noiembrie 1866.
1870, 14 iunie. Emiterea şi punerea în aplicare a Regulamentul urban, care prevedea introducere organelor de autoadministrare – Dumelor orăşeneşti (Consiliilor municipale).
1871, 4 iunie. Aprobarea Regulamentului privind organizarea funciară a ţăranilor proprietari (foştilor colonişti) de pe domeniile statului, în a căror posesiune se păstra pămîntul folosit anterior. Organizarea funciară a ţăranilor de pe domeniile statutului şi coloniştilor din sudul Basarabiei s-a realizat conform Decretului regal din 14 februarie 1875.
1871, 28 august. Deschiderea căii ferate pe segmentul Tiraspol-Chişinău.
1873. Deschiderea căii ferate pe segmentul Chişinău-Ungheni.
1873. Extinderea asupra Basarabiei a legilor ruseşti administrative guberniale. Basarabia este reconfirmată ca o gubernie în cadrul Rusiei.
1878, 5 iulie. Senatul Rusiei aprobă stema guberniei Basarabiei.
1878, februarie-iulie. Trataivele de pace de la San Stefano şi Berlin. România renunţă, în favoarea Rusiei, la judeţele Cahul, Ismail şi Bolgrad din sudul Basarabiei.
1894. Darea în exploatare a căii ferate pe segmentul Rîbniţa-Bălţi.
1906, 9 noiembrie; legea din 14 iunie 1910; legea din 27 mai 1911. Reforma lui P. Stolîpin, care prevedea organizarea şi consolidarea proprietăţii funciare private ţărăneşti de tip individual, strămutarea unei părţi a ţărănimii în Siberia.
1906, 24 mai – 1907, martie. La Chişinău se editează, cu concursul lui C. Stere, primul ziar în limba moldovenească (română) „Basarabia”. În fruntea redacţiei s-a aflat Em. Gavriliţă. Colaboratori activi: P. Halippa, I. Pelivan, I, Inculeţ, A. Nour, A. Mateevici, N. Popovschi ş.a. Pentru prima dată, în această perioadă, pe paginile gazetei a fost lansată ideea reinstaurării autonomiei Basarabiei de la 1818. La începutul sec XX au mai apărut ediţii periodice de orientare naţional culturală: Moldovanul, Luminătorul , Cuvînt Moldovenesc, Glasul Basarabiei etc.
1907, iulie. Congresul eparhial din Podolia s-a adresat către Sfîntul Sinod din Rusia cu un demers prin care solicita „introducerea limbilor ucraineană şi moldovenească în şcolile primare bisericeşti din localităţile ucrainene şi moldoveneşti.
1914, 20 iulie. În urma izbucnirii Primului război mondial, în Basarabia s-a decretat starea de asediu.
1917, 27 februarie. Biruinţa revoluţiei din februarie din Rusia. Abolirea regimului ţarist.
1917, 2 aprilie. Crearea Partidului Naţional Moldovenesc. Partidul opta pentru dobîndirea celei mai largi autonomii administrative, judecătoreşti, bisericeşti, educaţionale şi economice a Basarabiei; introducerea limbii naţionale în instituţiile publice, judecătoreşti, bisericeşti şi şcolare, crearea armatei naţionale etc.
1917, 17 iulie. Alexei Mateevici scrie, la Chişinău, poiezia „Limba noastră” – actualul Imn de Stat al Republicii Moldova.
1917, 23 iulie. La Chişinău a fost format Comitetul executiv central moldovenesc, în frunte cu Gherman Pîntea, care a preluat conducerea mişcării naţionale din Basarabia.
1917, 20-28 octombrie. Primul Congres al soldaţilor moldoveni din Rusia. Congresul a adoptat un şir de rezoluţii, inclusiv declararea autonomiei teritoriale şi politice a Basarabiei, instituirea armatei naţionale prin formarea cohortelor moldoveneşti, înfiinţarea Sfatului Ţării care va fi un organ reprezentativ vremelnic pînă la convocarea adunării întemeietoare (constituante) basarabene, naţionalizarea şcolilor etc. Congresul sa luat decizia de a se adresa către Rada ucraineană cu cererea ca „Moldovenilor de peste Nistru să li se încuviinţeze aceleaşi drepturi pe care le au alte neamuri în Basarabia autonomă”. Congresul a acordat moldovenilor din stînga Nistrului 10 locuri în Sfatul Ţării.
1917, 2 noiembrie. Deschiderea solemnă a Sfatului Ţării, preşedinte fiind ales Ion Inculeţ, care a exercitat şi funcţiile de Preşedinte al Republicii Democratice Moldoveneşti (2 decembrie 1917 – 27 martie 1918).
1917, 2 decembrie. Proclamarea Republicii Democratice Moldoveneşti. În Declaraţia Sfatului Ţării se menţiona că „avînd în vedere aşezarea rînduelii obşteşti şi întărirea drepturilor cîştigate prin revoluţie, Basarabia, sprijinindu-se pe trecutul său istoric, se declară de azi înainte Republică Democratică Moldovenească”. În Declaraţie se specifica, de asemenea, că pînă la convocarea Adunării populare a republicii „cea mai înaltă ocîrmuire a Republicii Democratice Moldoveneşti este Sfatul Ţării, alcătuit din împuterniciţii tuturor organizaţiilor democraţiei revoluţionare ale deosebitelor noroade şi din împuterniciţii zemstvelor şi tîrgurilor. Puterea împlinitoare în Republica Democratică Moldovenească o are sfatul directorilor generali, care sunt răspunzători numai înaintea Sfatului Ţării”.
1917, 7 decembrie. Este format Consiliul Directorilor Generali (Guvernul) Republicii Democratice Moldoveneşti în frunte cu Pantelimon Erhan. Guvernul şi-a propus „ca scop introducerea ordinii în toate ramurile vieţii ţării, înlăturarea anarhiei şi a dezastrului, organizarea administraţiei tuturor aspectelor din viaţa statului, aranjarea raporturilor cu guvernul central al republicii federative ruse”.
1917, 17-18 decembrie. La Tiraspol este convocat Congresul moldovenilor din stînga Nistrului, la care au fost adoptate un şir de revendicări cu caracter naţional: introducerea limbii materne în şcolile, bisericile şi judecătoriile din localităţile moldoveneşti, predarea istoriei şi a literaturii naţionale, utilizarea grafiei latine, crearea unităţilor militare moldoveneşti etc.
1917, sfîrşitul lunii decembrie – 1918, începutul lunii ianuarie. Introducerea trupelor române în Basarabia.
1918, 24 ianuarie. Proclamarea independenţei Republicii Democratice Moldoveneşti. În Declaraţia Sfatului Ţării s-a menţionat că „Prin jertfa şi osteneala voastră a tuturora, ţara noastră, înfăptuindu-şi dreptul dobîndit de revoluţie, de a-şi hotărî singură soarta, s-a declarat Republică democratică (moldovenească) slobodă”, „de sine stătătoare şi neatîrnată, avînd ea singură dreptul de a-şi hotărî soarta în viitor.”